Dis-de-dimineaţă soarele roşiatic se arată din spatele dealului de la marginea satului. Aerul se înveseleşte dintr-o dată de ciripitul zglobiu al păsărilor care pleacă după mâncare, să-şi hrănească puii. Natura întreagă se lasă mângâiată de razele blânde ale astrului zilei. Crengile copacilor, pline de frunze de un verde fraged, se leagănă leneşe în adierea învăluitoare a unei pale de vânt.
Satul se trezeşte încet-încet la viaţă. Localnicii se grăbesc să hrănească animalele din curte. Câinii dau harnici din coadă la apropierea stăpânilor, găinile se scutură şi coboară din coteţ la vederea grăunţelor, curcile coboară din salcâmul de alături şi se iau la întrecere cu gâştele şi cu raţele care par nişte bărci ce plutesc împotriva vântului prin ţărâna din ogradă. Doar vitele se uită cu ochi mari şi blânzi la omul care le conduce spre păşunea de la marginea satului.
Gospodinele pregătesc masa şi îşi cheamă familiile să ia împreună micul dejun. Iată şi copiii cei somnoroşi au reuşit să se trezească, mănâncă şi se lasă cocoloşiţi sau cicăliţi de mamele lor şi, dintr-o dată, peste zumzetul liniştit al satului se aud chiote vesele. Au plecat la joacă…
Din depărtare, copiii se văd ca nişte fluturi ce se zbenguie pe una dintre pajiştile verzi, învăluite de lumina gălbuie a cerului. Câţiva au obosit deja şi tolănesc la soare pe iarba fragedă. Alţii, îmbujoraţi, aleargă spre iazul pe a cărui suprafaţă razele soarelui se plimbă jucăuşe. Copiii se stropesc, ţipă de plăcere la contactul cu apa călduţă, se fugăresc şi se bucură de vacanţă. Mai târziu se întind pe nisipul fierbinte, iar vântul şi căldura le zvântă trupurile.
La prânz, căldura este tot mai puternică, devenind copleşitoare. Oamenii, obosiţi de muncă şi moleşiţi de arşiţă, intră în răcoarea binefăcătoare a caselor, iau prânzul şi rămân să se odihnească. Animalele se ascund la umbră până seara. Chiar şi neobositele vrăbiuţe sunt mai puţin gureşe în această perioadă a zilei, când se ascund de razele fierbinţi.
Peste un timp, zgomotul satului se aude din nou. Gospodinele şi-au reluat trebăluitul prin casă şi prin curte, bărbaţii se întorc de la serviciu, iar copii se joacă până târziu pe uliţele care se umplu de vitele ce se întorc de la păscut. Ritualul hrănirii animalelor se reia, totul se petrece ca şi dimineaţa, dar acum păsările se grăbesc să se bage la culcuş. Ele se culcă primele. Doar câinii se pregătesc să-şi facă serviciul de noapte şi să păzească gospodăriile oamenilor pe care-i slujesc cu credinţă.
Natura întreagă se bucură de căldura verii. Florile din grădini îi recompensează pe cei care le-au plantat cu mireasma petalelor lor. În aerul curat al serii, mirosul este mai pătrunzător ca niciodată. Rândurile de zarzavaturi stau aliniate şi înviorează atmosfera cu nuanţele lor de verde. Roşiile, vinetele şi ardeii se întrevăd printre frunze parcă special pentru a mai aduce şi alte nuanţe în decor- galben, mov şi roşu. Doar cerul arată de parcă un copil neîndemânatic a amestecat mai multe culori pe o planşă de desen.
Copiii nu se mai satură de joacă. Mamele lor se văd nevoite să iasă pe uliţă şi să-i cheme la masă. De peste tot se aud răspunsurile lor şi rugăminţile de a mai fi lăsaţi puţin… Dar nici de data asta n-au avut succes; mamele sunt neînduplecate, trebuie să vină acasă!
O dată cu soarele care pleacă după o zi în care a fost foarte harnic, liniştea se lasă peste tot. Se aude rar câte un lătrat al unui câine prea zelos, câte un strigăt al unei păsări de noapte plecată la vânătoare. Cântecul greierilor este liniştitor, sătenii îl ascultă până târziu în noapte venind de la ferestrele larg deschise pentru a lăsa mireasma reginei-nopţii să-i învăluie.
Satul se trezeşte încet-încet la viaţă. Localnicii se grăbesc să hrănească animalele din curte. Câinii dau harnici din coadă la apropierea stăpânilor, găinile se scutură şi coboară din coteţ la vederea grăunţelor, curcile coboară din salcâmul de alături şi se iau la întrecere cu gâştele şi cu raţele care par nişte bărci ce plutesc împotriva vântului prin ţărâna din ogradă. Doar vitele se uită cu ochi mari şi blânzi la omul care le conduce spre păşunea de la marginea satului.
Gospodinele pregătesc masa şi îşi cheamă familiile să ia împreună micul dejun. Iată şi copiii cei somnoroşi au reuşit să se trezească, mănâncă şi se lasă cocoloşiţi sau cicăliţi de mamele lor şi, dintr-o dată, peste zumzetul liniştit al satului se aud chiote vesele. Au plecat la joacă…
Din depărtare, copiii se văd ca nişte fluturi ce se zbenguie pe una dintre pajiştile verzi, învăluite de lumina gălbuie a cerului. Câţiva au obosit deja şi tolănesc la soare pe iarba fragedă. Alţii, îmbujoraţi, aleargă spre iazul pe a cărui suprafaţă razele soarelui se plimbă jucăuşe. Copiii se stropesc, ţipă de plăcere la contactul cu apa călduţă, se fugăresc şi se bucură de vacanţă. Mai târziu se întind pe nisipul fierbinte, iar vântul şi căldura le zvântă trupurile.
La prânz, căldura este tot mai puternică, devenind copleşitoare. Oamenii, obosiţi de muncă şi moleşiţi de arşiţă, intră în răcoarea binefăcătoare a caselor, iau prânzul şi rămân să se odihnească. Animalele se ascund la umbră până seara. Chiar şi neobositele vrăbiuţe sunt mai puţin gureşe în această perioadă a zilei, când se ascund de razele fierbinţi.
Peste un timp, zgomotul satului se aude din nou. Gospodinele şi-au reluat trebăluitul prin casă şi prin curte, bărbaţii se întorc de la serviciu, iar copii se joacă până târziu pe uliţele care se umplu de vitele ce se întorc de la păscut. Ritualul hrănirii animalelor se reia, totul se petrece ca şi dimineaţa, dar acum păsările se grăbesc să se bage la culcuş. Ele se culcă primele. Doar câinii se pregătesc să-şi facă serviciul de noapte şi să păzească gospodăriile oamenilor pe care-i slujesc cu credinţă.
Natura întreagă se bucură de căldura verii. Florile din grădini îi recompensează pe cei care le-au plantat cu mireasma petalelor lor. În aerul curat al serii, mirosul este mai pătrunzător ca niciodată. Rândurile de zarzavaturi stau aliniate şi înviorează atmosfera cu nuanţele lor de verde. Roşiile, vinetele şi ardeii se întrevăd printre frunze parcă special pentru a mai aduce şi alte nuanţe în decor- galben, mov şi roşu. Doar cerul arată de parcă un copil neîndemânatic a amestecat mai multe culori pe o planşă de desen.
Copiii nu se mai satură de joacă. Mamele lor se văd nevoite să iasă pe uliţă şi să-i cheme la masă. De peste tot se aud răspunsurile lor şi rugăminţile de a mai fi lăsaţi puţin… Dar nici de data asta n-au avut succes; mamele sunt neînduplecate, trebuie să vină acasă!
O dată cu soarele care pleacă după o zi în care a fost foarte harnic, liniştea se lasă peste tot. Se aude rar câte un lătrat al unui câine prea zelos, câte un strigăt al unei păsări de noapte plecată la vânătoare. Cântecul greierilor este liniştitor, sătenii îl ascultă până târziu în noapte venind de la ferestrele larg deschise pentru a lăsa mireasma reginei-nopţii să-i învăluie.
Sorin-Alexandru Turcu, clasa a VIII-a
Lucrarea a obţinut MENŢIUNE în cadrul concursului „Copiii noştri talentaţi”, secţiunea PROZĂ, ediţia a V-a, decembrie 2005, concurs organizat de Consiliul Judeţean Teleorman, Biblioteca Judeţeană „Marin Preda” şi Ziarul „Teleormanul”.
Un comentariu:
prof de matematica nu o sa o uit niciodta,am avut multe de invatat de la ea
Trimiteți un comentariu