PREMIANŢII NOŞTRI

NE MÂNDRIM CU PREMIANŢII NOŞTRI!

ANUL ŞCOLAR 2005-2006

1. La concursului literar „Copiii noştri talentaţi”, secţiunea PROZĂ, decembrie 2005, a V-a ediţie, concurs organizat de Biblioteca Judeţeană „Marin Preda” din Alexandria, I.S.J. Teleorman şi ziarul „ Teleormanul”, au participat cu lucrări elevii:
Răzvan Manea, Sorin Mîndroc, clasa a VII-a: Liţa – comuna mea natală
Răzvan Manea: Câinele meu.
Răzvan Manea, clasa a VIII-a: Iarna în pădure
Voicheci Mihaela, clasa a VIII-a: Şcoala noastră
Florinel Toader, clasa a VIII-a: Ce am învăţat
Laurenţiu Bîţă, clasa a VIII-a: A venit primăvara peste sat
Turcu Sorin-Alexandru, clasa a VIII-a: O zi de vară în sat
Liviu Bîrsăşteanu, clasa a VIII-a: La derdeluş
La acest concurs au fost premiaţi elevii:
PREMIUL II - Răzvan Manea, clasa a VIII-a: Iarna în pădure
PREMIUL II - Liviu Bîrsăşteanu, clasa a VIII-a: La derdeluş
MENŢIUNE - Turcu Sorin-Alexandru, clasa a VIII-a: O zi de vară în sat

2. La olimpiada de religie, faza zonală, din luna martie 2006, elevii participanţi au primit notele:
clasa a VI-a: Alina Manea – 8,90
clasa a VI-a: Georgiana Ciobanu – 8,40
clasa a VI-a: Ionuţ Besciu – 8,40
clasa a VI-a: Andreea Ichim – 8,00

3. La Concursul Naţional „Olimpiadele Cunoaşterii”, ediţia I, etapa a II-a, au participat 25 de elevi şi au fost obţinute:
4 premii I
1 premiu II
5 premii III
7 menţiuni

4. La concursul „Reviste şcolare şi jurnalistică”, faza judeţeană, au participat 2 numere ale revistei şcolii „Paşaportul nostru” şi s-a obţinut premiul I.

Consilier educativ,
Geta Chiţu

IMPRESII DESPRE REVISTA ŞCOLII

„Paşaportul inocenţei
Dacă un paşaport acordă dreptul unei persoane să se legitimeze şi să circule într-o ţară străină, iată şi minirevista Paşaportul nostru acordă dreptul unei minicolectivităţi şcolare să ridice fruntea şi să se legitimeze în lumea şcolară, ca semn al intrării într-o lume nouă, mai bine informată şi mai cutezătoare.
În conţinutul revistei n-am simţit doar inocenţa vârstei şcolare, ci şi mâna sigură a dascălilor lor, care nu sunt complexaţi de dimensiunea mini şi rurală a existenţei lor.
Bravo copii! Felicitări pentru îndrumătorii voştri!
Un drum drept şi cât mai lung!”

Traian Mitruş,
fost elev al şcolii,fost profesor de limba română

„Editarea oricărei reviste şcolare reprezintă o încercare atât pentru echipa redacţională, cât şi pentru elevii care au contribuit direct la realizarea ei, semnând unele dintre articole. Paşaportul nostru se dovedeşte a fi chiar port-drapelul comunităţii Liţa prin tot ce are ea mai bun – Şcoala noastră, Costumul nostru tradiţional sau Ce am învăţat sunt câteva dintre articolele care definesc deopotrivă oamenii, obiceiurile sau mentalităţile acestei zone rurale din sudul ţării.
Aşadar, felicit echipa care a contribuit la apariţia acestei reviste, căreia îi doresc viaţă îndelungată.”

Elena Şerbănescu,
profesor de limba română, Colegiul Naţional „Unirea”

„A proiecta şi, mai ales, a realiza o revistă şcolară în anul de graţie 2006, într-o şcoală din mediul rural din zona sudică a României mi se pare un act de educaţie, de emulaţie intelectuală şi de provocare. Educaţie, căci o revistă se adaugă în chip firesc demersului didactic instituţionalizat. Emulaţie intelectuală, fiindcă ea valorifică latenţele cognitive şi creative ale elevilor. Provocare, deoarece ea spulberă prejudecata conform căreia învăţământul actual în general (şi cel rural, în special) se află iremediabil sub zodia unui declin monoton, în pofida eforturilor plurivalente de a-l conexa la exigenţele unui învăţământ modern, european, competitiv.
Revista Şcolii din Liţa probează încă o dată că omul sfinţeşte locul şi că în perimetrul existenţei şcolare au loc şi revelaţii, întâmplări ale fiinţei, descoperiri ale sinelui şi ale celorlalţi.
Felicitări şi viaţă lungă acestui paşaport pentru lumea creaţiei şi a reflecţiei!”

Ştefania Panea,
prof. de lb. română, Colegiul Naţional „Unirea”

„Revista aceasta pare să fie de două ori deşteaptă.
1) Pierdută în imensitatea câmpiei Burnasului, şcoala comunei Liţa, prin aceste condeie îndrăzneţe, vrea să spună că şi aici este posibil să se nască creatori de literatură premiile care au recompensat unele din materialele publicate vin să spună că nu ducem lipsă de talente pe aici.
2) Traducerea în franceză demonstrează o aspiraţie spre universalitate, dar mai ales credinţa că aceleaşi gânduri şi simţiri se pot întâlni şi pe alte meridiane.
O mână întinsă lumii, într-un secol al globalizării, avea nevoie şi de o floare. Revista aceasta este o floare pe care elevii Şcolii nr. 2 o întinde lumii din care fac parte, lume pe care o vor tot mai frumoasă şi mai bună!”

Prof. Ilie Militaru,
Doctor în ştiinţele educaţiei

REVISTA ŞCOLII

„PAŞAPORTUL NOSTRU”

La Şcoala nr. 2 din Liţa, unde nu există condiţii deosebite de învăţare, şcoală ce nu se ridică la nivelul uneia din mediul urban, se pune în schimb suflet, mult suflet în tot ceea ce se face. Aici există preocupări majore pentru creşterea calităţii actului de învăţare. Pe lângă buna organizare a procesului de învăţământ, căldura dascălilor în relaţia cu elevii, disciplina, rezultatele din ce în ce mai bune, cadrele nu precupeţesc nici un efort spre a ieşi în întâmpinarea copiilor cu har, talentaţi şi cu preocupări frumoase.
Astfel profesoara de Limba şi literatura română -Geta Chiţu-, sprijinită de învăţătoarea Gheorghiţa Matreşu şi de un inimos grup de elevi, au editat revista şcolară „PAŞAPORTUL NOSTRU”. Printre elevii care fac parte din colectivul de redacţie se numără: Răzvan Manea, Liviu Bîrsăşteanu, Sorin-Alexandru Turcu, Mihaela-Aura Voicheci, Laurenţiu Bîţă, Georgiana Lincan şi Florinel Toader. Publicaţia "PAŞAPORTUL NOSTRU" a fost editată bilingv, în limbile română şi franceză.
Revistă a elevilor, "PAŞAPORTUL NOSTRU" se vrea atât o rampă de lansare a copiilor în viitor, cât şi un act de identitate al copilăriei spre a pătrunde mai încrezători în forţele proprii pe tărâmul adolescenţei zbuciumate, cu alte responsabilităţi, povârnişuri abrupte, drumuri noi, necunoscute, rostuite în meandrele vârstei.
Iată un nou reper al şcolii româneşti în mediul rural, ruperea de anost, ieşirea din anonimat, realizarea unui act cultural educativ, printr-o mobilizare exemplară a tuturor elevilor de a-şi găsi o nouă identitate pe tărâmul creaţiei, rostuit pe eşichierul unui învăţământ modern.

Tudor Matreşu,

director al Bibliotecii locale

A FI ÎNVĂŢĂTOR

Comisia Internaţională pentru Educaţie în secolul XXI recunoaşte rolul esenţial al învăţământului primar în calitatea sa de a da elevului „un paşaport pentru viaţă”.
Scopul rămâne unul singur: modelarea şcolarului cât mai aproape de cerinţele viitorului – capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice cu semenii, să se integreze efectiv în contextul viitorului parcurs şcolar, să se descurce în orice situaţie l-ar pune viaţa. Este cert că pentru aceasta, rolul învăţătorului iese din nou în prim-plan - este un rol activ - fiind chemat să cunoască elevul în toate împrejurările de manifestare (şcoală, familie, societate) pentru a organiza actul instructiv-educativ, pentru a găsi şi folosi cele mai eficace tehnici sau instrumente ale activităţii intelectuale.

Pasul cel mai greu pentru un copil, dar şi pentru învăţător este intrarea în clasa I. În acest moment copiii reacţionează total diferit: unii au un bagaj de noţiuni, trăsături pozitive de personalitate, motive corecte ale învăţării, alţii au noţiuni limitate, nu înţeleg importanţa învăţăturii, se sustrag de la activităţile şcolare.

Realitatea şi experienţa mea de învăţătoare au demonstrat că, deşi stăruinţa a fost mare şi interesul continuu, rezultatele n-au fost totdeauna la înălţimea aşteptărilor.
Se impune să avem o colaborare efectivă cu părinţii, să ne dezbărăm de vechile concepţii în care învăţătorul indică paşii de urmat, iar părinţii doar execută, să-i tratăm diferenţiat şi pe aceştia, nu numai pe copii, pentru a-i implica activ în activitatea elevului la şcoală şi acasă, spre a influenţa pozitiv atitudinea faţă de învăţătură.
Învăţătorul trebuie să fie un mediator între elev şi sursele de informare, între elev şi părinte, între elev şi societate. El are multiple roluri în procesul formării şi desăvârşirii calităţilor necesare omului de mâine: instruieşte, educă, îndeamnă, încurajează, stimulează, cultivă, dirijează, corectează, laudă, evaluează, valorifică ceea ce e pozitiv la fiecare elev în parte.

Floarea Moraru,

învăţătoare

ŞCOALA NOASTRĂ

Noi învăţăm la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 din comuna Liţa, judeţul Teleorman. Este o şcoală mică, de ţară, construită în anul 1935 de părinţii elevilor de atunci.
Cuprinde patru săli de clasă, două laboratoare, cel de biologie şi cel de fizică şi chimie, o sală de sport, cancelaria, cabinetul doamnei directoare şi biblioteca. Sălile de clasă sunt spaţioase, pe pereţi sunt tablouri şi planşe care ne ajută la lecţii şi pervazurile ferestrelor sunt pline de flori pe care le îngrijim noi, elevii. Încălzirea pe timpul iernii se face cu lemne aduse în fiecare dimineaţă de femeia de serviciu, care are grijă ca focul să fie făcut în sobe înainte să venim noi la şcoală.
Alături de clădirea şcolii este şi cea a grădiniţei, unde două doamne educatoare au grijă cu dragoste de 38 de prichindei. De la dânsele am învăţat şi noi primele poezii şi cântecele, am învăţat să numărăm şi chiar să facem mici socoteli, dar şi să salutăm pe toată lumea pe stradă, să vorbim frumos, să nu minţim şi să nu ne certăm cu nimeni.
În curte, în spatele şcolii, se află un teren de fotbal şi unul de handbal. Aici se joacă băieţii de câte ori prind un moment liber, visând să ajungă sportivi de performanţă. În faţa şcolii sunt plantaţi copaci şi flori, de care ne ocupăm şi noi. În fiecare toamnă şi primăvară săpăm rondul de flori, văruim trunchiurile copacilor şi plivim buruienile. Avem grijă, de asemenea, să nu aruncăm hârtii pe jos şi să le strângem pe cele aduse de vânt.
Profesorii noştri sunt exigenţi, dar şi binevoitori. Respectul este reciproc. Învăţăm de la dânşii nu numai materiile pe care ni le predau, ci şi cum să ne comportăm în societate, cum să reacţionăm în anumite situaţii, ce e bine şi ce e rău şi ce să facem ca să avem succes în viaţă. Elevii clasei a VIII-a fac săptămânal pregătire cu profesorii care predau materii cerute la Testarea Naţională. Doamnele învăţătoare şi doamnele diriginte pregătesc mereu concursuri, spectacole, serbări, expoziţii de pictură la care participă cu plăcere toţi elevii.
În şcoala noastră învaţă 98 de elevi care se cunosc şi se înţeleg foarte bine. Aceştia sunt, în general, disciplinaţi, se ajută între ei şi se apără unul pe altul la nevoie. Este greu să nu ai foarte mulţi prieteni. Se mai iscă, uneori, mici altercaţii între băieţi, dar aceştia se împacă repede. În recreaţii, holurile răsună de vocile pline de veselie, parcă au uitat toţi cât de serioşi şi atenţi au fost în timpul orelor de curs.
Îmi place să învăţ la această şcoală pentru că mi-am făcut mulţi prieteni, colegii de clasă sunt uniţi şi se simt bine împreună, iar profesorii ne învaţă şi ne ajută ori de câte ori avem nevoie de sprijin.

Mihaela Voicheci, a VIII-a

LIŢA - COMUNA MEA NATALĂ

Comuna Liţa este situată în zona de câmpie din sudul României. Suprafaţa ei este de 4793,30 ha. Distanţa faţă de cel mai apropiat oraş, Turnu-Măgurele, este de 3 km., iar faţă de gara Liţa, de 4 km.
Casele localnicilor sunt mari, încăpătoare, zugrăvite în culori pastelate. Curţile sunt îngrijite, au grădini cu flori, zarzavaturi şi aproape din nici una nu lipseşte viţa-de-vie. Se cresc şi păsări: găini, raţe, gâşte, curci şi bibilici, precum şi animale domestice: vaci, bivoliţe, cai, măgari, oi şi capre.
În comună se află biserica „Sfântul Gheorghe”, construită pe la 1869, lângă care se înalţă monumentul eroilor neamului. La acest monument dascălii îi aduc pe şcolari cu buchete de flori în zilele de sărbătoare naţională: 25 Octombrie - Ziua Armatei Române, 1 Decembrie - Ziua Naţională a României, 24 Ianuarie - Unirea Principatelor şi 9 Mai - Proclamarea Independenţei de Stat a României.
Localul în care îşi desfăşoară activitatea administraţia locală, Primăria, a fost ridicat între anii 1850 şi 1852, prin contribuţia sătenilor. Vizavi se află Postul local de poliţie, din care cei trei oameni de ordine veghează ca legea să fie respectată.
Nu departe se poate observa cu uşurinţă cabinetul medical în care un medic din sat, Ioana Manţă şi cele două asistente medicale se îngrijesc de starea de sănătate a oamenilor.
Dar să nu uităm de sănătatea animalelor! Cabinetul veterinar este la distanţă de 500m de centrul satului şi toate animalele suferinde sunt tratate acolo.
Deoarece localitatea se întinde pe o distanţă destul de mare, părinţii elevilor de la şcoala din centrul satului au hotărât să mai construiască încă una, prin forţe proprii. Noi învăţăm aici, în Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2.
Comuna cuprinde aproximativ 3300 de locuitori. Liţenii au fost şi sunt oameni gospodari, truditori şi săritori la nevoie. Se ocupă cu agricultura, creşterea păsărilor şi a animalelor, iar unii dintre ei sunt angajaţi în Turnu-Măgurele şi au diferite meserii.
Sunt oameni credincioşi care cunosc şi respectă tradiţia sub toate formele ei. În fiecare duminică merg la biserică şi se roagă pentru cei dragi.
Mie îmi place să locuiesc în Liţa, deoarece aici m-am născut, aici am familia şi prietenii şi tot aici vreau să rămân să-mi clădesc propriul cămin.
Dacă vreţi să ne cunoaşteţi, vizitaţi-ne!

Răzvan Manea şi Sorin Mîndroc,
elevi în clasa a VII-a

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 2

COMUNA LIŢA, JUDEŢUL TELEORMAN
NUMĂR DE CADRE DIDACTICE: 14
NUMĂR DE ELEVI: 83

Comuna noastră este aşezată în partea de sud a judeţului Teleorman, pe valea râului Olt, fiind traversată de şoseaua judeţeană Turnu-Măgurele – Drăgăneşti-Olt – Slatina, la o distanţă de numai 5 kilometri faţă de centrul oraşului Turnu-Măgurele.
La 1 ianuarie 1935 ia fiinţă Şcoala Mixtă nr. 2 (cum se numea pe atunci), într-o clădire a unui boier de lângă Ferma Liţa, construită în anul 1888, cu două săli de clasă şi cancelarie. În prezent în acest local funcţionează Grădiniţa nr. 2. Şcoala a avut atunci două posturi de învăţători, Elena şi Filimon Petrescu. În anul 1970 s-a dat în folosinţă o nouă clădire, în aceeaşi curte cu cea veche, în care funcţionează şi în prezent Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2. Acest local cuprinde 4 săli de clasă, un laborator şi două cancelarii, la care se adaugă în 1974 încă o sală de clasă, un laborator şi o bibliotecă.
De menţionat este faptul că acest nou local a fost construit în întregime cu ajutorul sătenilor, care au contribuit nu numai cu forţa de muncă, dar şi financiar la sălile adăugate în 1974.
Aşadar, înainte de 1940 şi după, în comună existau două şcoli: una în Satul Nou (şcoala noastră) cu clasele I-IV şi alta în Satul Vechi cu clasele I-VII. Cei mai mulţi elevi de atunci mergeau la şcoală desculţi de primăvara până toamna, cu geacul în care se aflau: cartea de „cetire”, tăbliţa, condeiul şi beţişoarele pentru socotit.
Cu toate că învăţământul de patru clase, apoi de şapte clare era obligatoriu, cu toate eforturile cadrelor didactice din şcoala noastră, unii săteni nu şi-au trimis copiii la şcoală. Motivele: ignoranţa, nepăsarea, precum şi nevoia de ajutor la munca din gospodărie. Mulţi au fost aceia care au rămas în afara şcolii sau au abandonat-o pe parcurs. În special în privinţa fetelor se considera că învăţătura era inutilă.
Astăzi, când învăţământul este modernizat şi obligatoriu, se fac eforturi susţinute pentru şcolarizarea tuturor elevilor, pentru combaterea absenteismului şi abandonului şcolar. Dar lupta cu mentalitatea învechită, cu situaţiile grele de acasă şi cu nepăsarea este destul de grea. Ne putem mândri, totuşi, că din rândul elevilor şcolii noastre s-au realizat mulţi tineri: cadre universitare, profesor doctor Onică Lemnete, profesorul universitar Eftimie Grecu, colonel medic Ion Giuclea, profesorii: Traian Mitruş, Nicu-Pascu Bolborici, Filuş Vocheci, Tică Petrescu, juristul Ion Petrişor, economiştii: Diana şi Ion Iagăr, Paraschiva Lemnete, Stan Toader, Traian Lemnete şi mulţi alţii.

Colectivul de cadre didactice este format din oameni dedicaţi meseriei de dascăl, de la cei de-abia ieşiţi de pe băncile facultăţii, până la cei care se apropie de vârsta pensionării. Numărul mic de elevi are şi avantaje: cadrele didactice îi cunosc mai bine pe fiecare în parte, la fel şi pe părinţii lor, relaţiile profesori-elevi, profesori-părinţi, elevi-elevi sunt deschise. Un alt avantaj ar fi posibilitatea activării unui procentaj cât mai mare de elevi în activităţile extracurriculare şi extraşcolare. Elevii au încredere în personalul şcolii, disciplina este riguroasă.
La nivelul şcolii se desfăşoară numeroase activităţi educative, conform „Calendarului muncii educative” al I.S.J. Teleorman şi celui propriu, al şcolii. Elevi şi cadre didactice sunt implicaţi în numeroase programe educative: „Finis Coronat Opus”- program de orientare şcolară şi profesională, „Recunoaşte-ţi duşmanul!”- program de prevenire şi combatere a consumului şi abuzului de droguri, programul de pregătire a elevilor în vederea susţinerii Testelor Naţionale, programul de educaţie ecologică, cel de educaţie pentru drepturile omului, pentru cetăţenie democratică, cel de monitorizare şi combatere a absenteismului şi abandonului şcolar şi altele.
Şcoala noastră are, în acest moment, o mulţime de atuuri pentru a răspunde nevoilor societăţii, pentru a se considera un pilon al şcolii româneşti, în vederea integrării în spaţiul european. Scopul ei este să ofere absolvenţilor săi o pregătire corespunzătoare, care odată stăpânită, să le ofere o ,,pistă" de lansare spre liceele pe care doresc să le urmeze în vederea profesionalizării.
Această unitate şcolară îşi propune să asigure pregătirea şi educarea elevilor în spiritul muncii, cinstei şi al onestităţii, dezvoltându-le sensibilitatea şi personalitatea prin dobândirea cunoştinţelor de cultură generală, pentru însuşirea valorilor fundamentale ale culturii naţionale şi pentru înţelegerea schimbărilor fundamentale ce au loc în viaţa socială.
Şcoala îşi asumă rolul de promotor, catalizator şi facilitator al parteneriatului educaţional.Noi suntem o familie care nu piere şi nu îmbătrâneşte, ci transmite viitoarelor gene­raţii sentimentul lucrului bine făcut, cu răbdare şi temeinicie.