Noi învăţăm la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 din comuna Liţa, judeţul Teleorman. Este o şcoală mică, de ţară, construită în anul 1935 de părinţii elevilor de atunci.
Cuprinde patru săli de clasă, două laboratoare, cel de biologie şi cel de fizică şi chimie, o sală de sport, cancelaria, cabinetul doamnei directoare şi biblioteca. Sălile de clasă sunt spaţioase, pe pereţi sunt tablouri şi planşe care ne ajută la lecţii şi pervazurile ferestrelor sunt pline de flori pe care le îngrijim noi, elevii. Încălzirea pe timpul iernii se face cu lemne aduse în fiecare dimineaţă de femeia de serviciu, care are grijă ca focul să fie făcut în sobe înainte să venim noi la şcoală.
Alături de clădirea şcolii este şi cea a grădiniţei, unde două doamne educatoare au grijă cu dragoste de 38 de prichindei. De la dânsele am învăţat şi noi primele poezii şi cântecele, am învăţat să numărăm şi chiar să facem mici socoteli, dar şi să salutăm pe toată lumea pe stradă, să vorbim frumos, să nu minţim şi să nu ne certăm cu nimeni.
În curte, în spatele şcolii, se află un teren de fotbal şi unul de handbal. Aici se joacă băieţii de câte ori prind un moment liber, visând să ajungă sportivi de performanţă. În faţa şcolii sunt plantaţi copaci şi flori, de care ne ocupăm şi noi. În fiecare toamnă şi primăvară săpăm rondul de flori, văruim trunchiurile copacilor şi plivim buruienile. Avem grijă, de asemenea, să nu aruncăm hârtii pe jos şi să le strângem pe cele aduse de vânt.
Profesorii noştri sunt exigenţi, dar şi binevoitori. Respectul este reciproc. Învăţăm de la dânşii nu numai materiile pe care ni le predau, ci şi cum să ne comportăm în societate, cum să reacţionăm în anumite situaţii, ce e bine şi ce e rău şi ce să facem ca să avem succes în viaţă. Elevii clasei a VIII-a fac săptămânal pregătire cu profesorii care predau materii cerute la Testarea Naţională. Doamnele învăţătoare şi doamnele diriginte pregătesc mereu concursuri, spectacole, serbări, expoziţii de pictură la care participă cu plăcere toţi elevii.
În şcoala noastră învaţă 98 de elevi care se cunosc şi se înţeleg foarte bine. Aceştia sunt, în general, disciplinaţi, se ajută între ei şi se apără unul pe altul la nevoie. Este greu să nu ai foarte mulţi prieteni. Se mai iscă, uneori, mici altercaţii între băieţi, dar aceştia se împacă repede. În recreaţii, holurile răsună de vocile pline de veselie, parcă au uitat toţi cât de serioşi şi atenţi au fost în timpul orelor de curs.
Îmi place să învăţ la această şcoală pentru că mi-am făcut mulţi prieteni, colegii de clasă sunt uniţi şi se simt bine împreună, iar profesorii ne învaţă şi ne ajută ori de câte ori avem nevoie de sprijin.
Cuprinde patru săli de clasă, două laboratoare, cel de biologie şi cel de fizică şi chimie, o sală de sport, cancelaria, cabinetul doamnei directoare şi biblioteca. Sălile de clasă sunt spaţioase, pe pereţi sunt tablouri şi planşe care ne ajută la lecţii şi pervazurile ferestrelor sunt pline de flori pe care le îngrijim noi, elevii. Încălzirea pe timpul iernii se face cu lemne aduse în fiecare dimineaţă de femeia de serviciu, care are grijă ca focul să fie făcut în sobe înainte să venim noi la şcoală.
Alături de clădirea şcolii este şi cea a grădiniţei, unde două doamne educatoare au grijă cu dragoste de 38 de prichindei. De la dânsele am învăţat şi noi primele poezii şi cântecele, am învăţat să numărăm şi chiar să facem mici socoteli, dar şi să salutăm pe toată lumea pe stradă, să vorbim frumos, să nu minţim şi să nu ne certăm cu nimeni.
În curte, în spatele şcolii, se află un teren de fotbal şi unul de handbal. Aici se joacă băieţii de câte ori prind un moment liber, visând să ajungă sportivi de performanţă. În faţa şcolii sunt plantaţi copaci şi flori, de care ne ocupăm şi noi. În fiecare toamnă şi primăvară săpăm rondul de flori, văruim trunchiurile copacilor şi plivim buruienile. Avem grijă, de asemenea, să nu aruncăm hârtii pe jos şi să le strângem pe cele aduse de vânt.
Profesorii noştri sunt exigenţi, dar şi binevoitori. Respectul este reciproc. Învăţăm de la dânşii nu numai materiile pe care ni le predau, ci şi cum să ne comportăm în societate, cum să reacţionăm în anumite situaţii, ce e bine şi ce e rău şi ce să facem ca să avem succes în viaţă. Elevii clasei a VIII-a fac săptămânal pregătire cu profesorii care predau materii cerute la Testarea Naţională. Doamnele învăţătoare şi doamnele diriginte pregătesc mereu concursuri, spectacole, serbări, expoziţii de pictură la care participă cu plăcere toţi elevii.
În şcoala noastră învaţă 98 de elevi care se cunosc şi se înţeleg foarte bine. Aceştia sunt, în general, disciplinaţi, se ajută între ei şi se apără unul pe altul la nevoie. Este greu să nu ai foarte mulţi prieteni. Se mai iscă, uneori, mici altercaţii între băieţi, dar aceştia se împacă repede. În recreaţii, holurile răsună de vocile pline de veselie, parcă au uitat toţi cât de serioşi şi atenţi au fost în timpul orelor de curs.
Îmi place să învăţ la această şcoală pentru că mi-am făcut mulţi prieteni, colegii de clasă sunt uniţi şi se simt bine împreună, iar profesorii ne învaţă şi ne ajută ori de câte ori avem nevoie de sprijin.
Mihaela Voicheci, a VIII-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu